Lăsaţi suporterii să intre pe teren

DA! Lăsaţi suporterii să intre pe teren.. fie ei turci sau români ori sultani şi dansatori din buric. Trebuie să oprească cineva ceea ce se întâmplă în groapă (parcă această denumire este predestinată lui Dinamo). M-am tot gândit pe parcursul partidei pentru ce s-a reuşit acea victorie de la Liberec sau cum au numit-o gsp-iştii, ‘minune de la Liberec’. Nu ar fi fost mult mai bine dacă Dinamo câştiga doar cu 2-0 sau pierdea la penalty-uri? Se auzeau laudele: ‘bă au luptat, bravo lor.. la loviturile de la 11m e o loterie, nu avem ce să le reproşăm’. Şi rămâneam doar cu puţin gust amar.

Jucatorii lui Dinamo nu sunt constanţi, nu sunt luptători ori spartani, nu sunt iubitori de alb şi roşu, (aici nu mă refer la nici un soi de vin) nu sunt nici experimentaţi ori tehnici aşa cum tot îi pomeneşte comentatorul. Moţi şi Tamaş nu sunt un cuplu de fundaşi centrali experimentaţi. Joacă de ceva vreme la un nivel înalt şi ar fi fost logic să capete experienţă, dar nu este şi cazul lor. Toată lumea l-a alintat pe Adrian Cristea, că e briliant, că e prinţ, că e ce o fi, însă omului i-a ajuns undeva mult deasupra capului şi nu mai încape de el; ba mai mult şi-a permis să îşi ceară concediu în plin campionat şi europa league, pe lângă asta mai e şi ironic, că na.. el marchează şi în concediu. Cu toate astea nu are nici tărie de caracter, când a fost schimbat a plecat direct la vestiar lăsându-şi colegii să îndure ironiile mai puţin fine.

De la Dinamo nu ştiu dacă pot să zic că mi-a plăcut vreun jucător, Dinamo are multe probleme. Dupa 0-2 şi minutul 25′ dinamoviştii jucau ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi toate astea au adus ca şuturile pe poartă în prima repriză să fie 0 (zero).

Pe lângă lipsa din joc a lui Dinamo şi comentatorii ăştea de la PROTV parcă-s de pe altă lume. Urăsc să îi aud cum încurcă jucătorii ori fazele sau deciziile arbitrului – îmi dau impresia uneori că este primul meci comentat.

La urma urmei sunt şi lucruri frumoase, cele trei goluri.. mai ales al lui Kewell, felul în care controlează mingea numarul 10 al oaspeţilor şi nu în ultimul rând jocul per ansamblu al turcilor

A doua partidă din păcate nu mai pot să o privesc, mi-a ajuns pentru astăzi.

Astă seară

E seară de Europa League, cele 4 echipe româneşti îşi joacă partida cu numărul 4 din faza grupelor. Toate au şanse să meargă mai departe cu toate că nici măcar una nu este pe un loc ce o poate duce în primăvara europeană. Nu am mai privit de ceva timp un meci integral, iar astă seară sper să o pot vedea pe Dinamo şi Steaua în duelul lor cu turcii. Nu îmi dau nici o părere despre meciuri pentru că nu am mai văzut de ceva timp cum joaca cele patru; ştiu doar rezultatele.

Dinamo – Galatasaray, Anderlecht – Timişoara de la 20:00 PROTV, respectiv SPORT.RO

CFR Cluj – Sparta Praga, Fenerbahce – Steaua Bucureşti de la 22:00 SPORT.RO, respectiv PROTV.

Revin cât de curând cu păreri.

Am fost la concert

tot am fost bătut la cap să merg, să merg că nu ştiu ce, că eu ştiu ce şi să nu pierd, că o să-mi pară rău.. ee lucruri ieftine doar ca să mă înduplece. Şi am mers, am mers la This is it!.  Nu am fost un mare fan a lui MJ, însă după ce am văzut filmul mă pot considera un pic. Tot filmul pentru mine a fost ca şi un concert. L-am văzut pe mare rege al muzicii pop fiind un adevărat profesionist pe toate planurile. După modul în care a pregătit această ultimă revenire pe scenă, s-a văzut mult respect pentru cei ce îl iubesc atât; totul mi s-a părut a fi făcut numai şi numai pentru cei ce îl îndrăgesc. Tot ce regret în acest moment, poate fi doar munca depusă pentru pregătirea acestor concerte, o muncă făcută dintr-o mult prea mare dragoste a unui om de peste 50 de ani..

“Dumnezeu să vă binecuvânteze” a rostit mereu Michael Jackson, acelaşi lucru vă doresc şi eu.

Lucruri simple

Câteva lucruri plăcute, în primul rând o româncă îi încântă pe nemţi la un concurs gen “america’s got talent” prin celebrul cântec a lui Gheorghe Zamfir,  “The Lonely Shepherd”. Click-uiţi aici..

În al doilea rând o chestie pe care ar trebui să o citească toţi cei enumeraţi în text, mai puţin prostituata..

Un medic care îşi înşeală bolnavul pentru a păstra continuitatea rentabilităţii vizitelor sale, un avocat care, făcându-se apăratorul unei cauze injuste, îşi vinde maiestria profesională pentru câţiva arginţi, un tânăr care se căsătoreşte doar de dragul zestrei fetei, un gazetar care îşi vinde cugetul şi condeiul pentru anumite publicaţii – toţi aceştia nu se deosebesc de o prostituată, iar banii primiţi de ei sunt totuna cu tariful acesteia.

În final un îndemn la luptă preluat din Gladiatorul: Ceea ce facem în viaţă are ecou în eternitate.

Sabina..

De mult timp nu am mai intrat pe blogul lui Andi.. tot se dadea disparut, tot pregatea o surpriza, nici nu mai tin minte, cu toate astea am gasit ceva socant pentru mine si sper sa nu fie asta surpriza lui.

Nu prea ma pricep la cuvinte in momentele astea.. las stirea..

Dupa ce a intrat la Facultatea de Medicina din cadrul UMF “Gr. T. Popa” Iasi, la buget, cu o medie de 9,19, sansa parea sa ii surada Sabinei Dorofte, o tanara de 19 ani din Piatra Neamt. Drumul sau spre o cariera in medicina era deschis, si aceasta abia astepta sa inceapa cursurile si sa isi cunoasca colegii si profesorii. Insa, la scurt timp, un incident nefericit avea sa ii schimbe complet viata si sa-i umbreasca bucuria.

Pe 22 septembrie, Sabina, aflandu-se in cabinetul medical al mamei sale, in Piatra Neamt, si-a pierdut cunostiinta din senin si a cazut din picioare. Cand si-a revenit, nu isi simtea partea stanga a corpului. Mama ei, medic de profesie, a chemat imediat Salvarea, care a transportat-o pe fata la Urgente, insa Sabina nu-si aduce nimic din momentul in care a lesinat si pana cand era deja pe un pat in spital si i se injecta substanta de contrast pentru examenul RMN, cu toate ca a mers pe picioarele ei pana in ambulanta. Analizele efectuate la Piatra Neamt au aratat ca Sabina are pe creier o formatiune cu dimensiunile de 2,3 pe 2,3 cm, diagnosticata initial ca gliom, localizata in centrul motor, in lobul fronto-parietal drept, foarte aproape de centrul vorbirii. Pentru parintii tinerei, ambii medici, a inceput un adevarat calvar si o cursa contra-cronometru in incercarea de a afla ce se intampla cu fiica lor si ce poate fi facut pentru a o salva de pericolul ce planeaza asupra ei.

Vrea sa devina doctor

Analizele sale au fost trimise medicilor de specialitate atat din Romania, cat si din Franta si Israel. Ulterior s-a dovedit ca formatiunea descoperita nu este un gliom, ci o tumora cerebrala, ce nu poate fi extirpata in totalitate prin operatie chirurgicala, fiind nevoie de radioterapie post-operatorie. Deoarece Sabina este ambidextra (se poate folosi cu aceeasi indemanare de ambele maini) si are doi centri ai vorbirii, pentru a afla cat de mult ii poate afecta tumora vorbirea, are nevoie de o analiza numita RMN ambidextru, procedura aflata inca in stadiul experimental in Romania, dar care poate fi facuta in Franta. Cei mai buni specialisti ce pot realiza interventia chirurgicala sunt in Franta, riscurile operatiei fiind foarte mari, doarece tanara ar putea ramane paralizata complet sau chiar si-ar putea pierde viata. Chiar daca operatia va avea succes, chinul nu se va termina pentru Sabina. Deoarece tumoarea nu poate fi extirpata complet, va urma o perioada de tratament prin radioterapie, iar centrul medical care detine dotarea medicala cea mai buna pentru aceasta terapie este in Turcia. In tot acest timp, Sabina a incercat sa isi continuie viata in mod normal, in masura in care acest lucru a fost posibil. A inceput cursurile la Facultatea de Medicina, starea sa de sanatate ramanand stabila cu ajutorul calmantelor, ea fiind supravegheata indeaproape de fratele sau mai mare, Costin, si el student la Medicina, in anul V. Aceasta insa pana pe 22 octombrie, cand, la o luna de la prima criza, au mai avut loc doua. Sabina era la facultate, la un laborator de lucrari practice, cand a facut o noua criza. De aceasta data nu si-a pierdut cunostiinta si a reusit sa nu cada, sprijinindu-se de un coleg, insa din nou i-a amortit jumatatea stanga a corpului. A fost dusa acasa si si-a mai revenit, insa dupa jumatate de ora a facut o noua criza, insotita de un atac de panica. Ulterior, a fost dusa la Piatra Neamt, pentru un control neurologic. Desi Sabina doreste in continuare sa mearga la cursuri, parintii ar vrea sa o tina aproape de ei ca sa o supravegheze. Mama sa este medic de familie in Piatra Neamt, iar tatal sau este tot medic, pensionat pe caz de boala deoarece si-a pierdut vederea inca din anul III al facultatii, ca urmare a unui diabet cronic pe care il are de la varsta de trei ani.

Solidaritate din partea colegilor

Data operatiei va fi stabilita dupa 7 decembrie, dupa ce vor fi realizate toate analizele necesare. Deoarece Romania este stat membru al UE, poate beneficia de toate prestatiile sociale care se furnizeaza pe teritoriul statelor membre, inclusiv in ceea ce priveste asigurarile sociale de sanatate. Astfel, prin completarea formularului E 112 (Atestat privind mentinerea dreptului la prestatiile in curs pentru asigurarea de boala-maternitate), casa de asigurari de sanatate din Romania poate acoperi costul operatiei, cu toate ca aceasta are loc in Franta, si al celor 10 zile de spitalizare necesare interventiei.
Insa CJASS nu acopera si costurile terapiei post-operatorii, care se ridica la 30.000 – 35.000 de euro, nici cele privind cazarea si drumul. Colegii Sabinei, prin intermediul Societatii de Studenti Medicinisti din Iasi (SSMI), au inceput deja o actiune umanitara pentru a o ajuta sa stranga acesti bani. Pentru cei care doresc sa sprijine aceasta actiune umanitara, SSMI pune la dispozitie conturile urmatoare:
RON: RO32BRMA0280029475900000
EUR: RO67BRMA0280029475995400
USD: RO79BRMA0280029475930000
deschise la Banca Romaneasca, sucursala Piatra Neamt.

Update: http://help4sab.1r.ro/

Te mişcă

Nu mi-e teamă de tine moarte, dar ce-ai face tu şi cum ai mai trăi, de ai avea mamă şi-ar muri. (Grigore Vieru)

Au murit vitejii!

mândria naţională s-a stins de tot; mai ales în fotbal. După ce am văzut că partida Serbia 0-5 Romania s-a încheiat nu mi-a fost ruşine că sunt român, sârbii au fost peste noi, pretutindeni. Mereu am ştiut să pierd. Însă când citesc în ziare că unu’ pleacă din cantonament, mai mult îşi petrece noapte la o petrecere.. după un meci în care ar fi trebuit să blestemi ziua meciului.

De foarte mult timp nu am mai trăit un meci gen, Romania 2-1 Anglia sau 3-2. De mult nu am mai strigat când ai nostri marchează, de mult nu am avut emoţii până în ultima secundă, de mult nu am mai fost obosit ori răguşit după un meci al României aşa cum se întâmpla cu acea generaţie numită, de aur; de mult nu am ieşit în stradă, nu am mai auzit ţipete de bucurie, fulare tricolore, români în pieţe.

Când ştiu că Mutu e român, îmi este ruşine că sunt de aceeaşi naţionalitate cu el. Nu aş vrea să mă pun în pielea lui Chivu sau a celor ce chiar îşi dau viaţa pe teren aşa cum se întâmpla cu cei ce apărau ţara în secolele trecute. Şi au murit vitejii!

Dor di Cluj

nu ştiu să se fi întâmplat până acum să-mi doresc terminarea mai iute a vacanţei; numa că îmi este cam dor de Cluj şi vreau să înceapă faculta’. Vreau să reaud graiul ardelenesc si să revăd oamenii de acolo, măcar atât. Acum nu o să mă plâng ca mor de dor, mai rabd câteva zile, vreo 4-5.

Scrie si de revansa

“scrie și de revanșă pe blog” mi zise el, dar ce crezi, eu fac lucruri la comandă? Daramite dacă m-o bătut ce? Nici nu a jucat drept, e stângaci și numa așa lovește. Pe lângă asta a sabotat tot meciul, adică meciurile că sunt două; m-o pus să joc cu Petricî mâță di Stoian, asta care nici nu-i moldovean di-al meu. Din câte îmi amintesc la tenis nu trebuie să se joace în liniște? căăă, tot aud pe la tv, sailent pliz.. și nu cred că le-o spune asta jucătorilor că ăia nici timp de vorbă nu au, îs mereu concentrați – la sosete, la umeri, la pantolonii ce trebuiesc scoși din strâmtori..

Acum să vă zis sincer, l-am lăsat în ambele partide să mă învingă, după aia nu mă mai pot auto-invita la tenis, se supără omu’, ști cum e.. că na dacă nu-ți convine ia-ți lopățica, găletușa si caută-ți alt loc de joacă.. ăsta-i ocupat!

Mascul femroce

și cum el și-a făcut teren de tenis pe de câmp, amu ne-o invitat.. o singură dată, că în rest ne invităm singuri și îi bătătorim covorul din curte. Mă trezâi că vreu să joc din nou tenis, nu di alta dară să profit amu cât sunt acasă că după aia doar dacă îl mai visez atât de des. Și daramite îl sun ca să mer la tenis, dar eu l-am întâmpinat cu întrebarile generale, poate, poate nu s-o prinde de ce îl sunt pentru a 6-a oară într-o săptămână (prima oara o îndrăznit el să sune). Și cum îl luai cu ce faci, cum ți-ai petrecut noapte, ai mâncat azi, te simți în apele tale, numa numa nu s-o prinde.. iară la final sau spre final ori în punctul culminant îl întreb despre cum mai șade terenu’ dacă e ok, nimic stricăciuni.. urmând atacul sub centură  (nu  cred că s-ar fi așteptat la așa ceva de la mine), te fac un meci.. cerându-i revanșa, că.. în primele zile m-o bătut de mi-o sunat apa, norocosul, dar el nici nu știe că am urmărit US Openul, tăti nopțili și îl fac muci. Nemernicul, o dă cotite, că ba îl doare, ba nu-l doare dar nu are chef..  insă la un moment dat mi zice: dacă ar veni fetele să joace poate, poate i-ar trece toate durerile, toată plictiseala și s-ar băga puțin la joc.. și vezi ce rasă de om îi masculu’ ista, nu, că aia, nu că alta, dar când apare ispita îi trec toate.. la urma urmei, eu aș fi făcut la fel? Nuuu, nici gând, dacă nu aveam chef oricum joc, că vorba aia, pofta vine mâncând.

Și cum o trebă chinuită nu se poate termina cu bine, o venit și ploaia după 30 de minute..

Până la urmă revanșa mult dorită de mine s-a programat, nu peste foarte mult timp.. debea aștept să-i povestesc meciurile de la US Open și cum lovea.. ba cu backhand, ba un drive ehe, acum știu.. forehand, spin.. nu mai spun că nu-mi place să mă laud.

EDIT:

Dacă tot am vorbit de el, dă să-i pun și o dedicație audiție plăCuliță