Pentru 2010
Posted by: Ionut-Alexandru on: 22 decembrie 2009
- In: 8806522
- 3 Comentarii
acesta va fi cel mai recent post pe anul ăsta. Ar trebui să fie unul ce vă urează sărbători fericite, sănătate şi tot platoul. Din fericire pentru voi toate astea v-au fost glăsuite deja. Acum avem preşedinte, premier, probabil şi ministri.. putem sta liniştiţi. L-am văzut şi pe Badea în pene, am văzut şi autostrada. Urziceni a reuşit să aducă o echipă mare, nu Chelsea cum şi-ar fi dorit Dan Petrescu..
cu toate astea eu un singur lucru vă doresc pentru 2010, e simplu ca şi blogul, plus că nu costă nimic.
Fiţi drepţi, corecţi, verticali ori cum doriţi voi să-i spuneţi. La mulţi ani.
Dreptatea aparţine acelora care cred în ceva, nu scepticilor (Octavian Paler)
Ce victorie!
Posted by: Ionut-Alexandru on: 10 decembrie 2009
Şi dacă tot sunt în categoria filmuleţelor, trebuie să-i vedeţi pe fanii lui PAO. Oare ai putea să joci?
Întoarcerea în trezie
Posted by: Ionut-Alexandru on: 10 decembrie 2009
în această seară Stuttgart ne-a readus cu picioarele pe pământ acolo unde să fim sinceri, ne era dor să paşim. Am visat.. şi ce frumos e să visezi, dar am obosit. Uneori chiar poţi trăi din vise până la un moment, un singur moment de declin. Ne-am deşteptat şi singurele cuvinte pe care putem să le rostim sunt simple, ce frumos am trait.
Începe alt drum, dar drumul acesta trebuie să-l trăim, să renunţăm la vise pentru că lupii au putere să se impună.
Unirea Urziceni a reuşit să se califice în primăvara Ligii Europei în detrimentul echipei scoţiene Glasgow Rangers, echipă pe care trupa lui Dan Petrescu a învins-o în Scoţia şi a remizat acasă. Din grupa G au mers mai departe Sevilla şi VfB Stuttgart în Liga Campionilor.
Felicitări Unirii Urziceni pentru performanţă!
Felicitări Dan Petrescu pentru grup.
M-aş duce
Posted by: Ionut-Alexandru on: 6 decembrie 2009
m-aş duce mâine la vot. Dar am ceva dificultăţi în decizie. O să-mi petrec iar câteva ore la o coadă imensă, iar când sunt foarte aproape o să se închidă urnele? O soluţie ar fi deplasarea spre secţie cu cel puţin cinci ore înainte de ora nouă. Într-o primă fază este foarte bună alegerea mea; voi pleca mai devreme.
dar..
Acum cu cine votez? Data trecută am avut de unde alege, o listă întreagă, caractere diferite. Ecologişti, iubitori de patrie, medici ori rromâni. Am urmărit şi citit noutăţile încercând să mă informez cât mai mult despre cei doi pentru a face alegerea potrivită. În stânga nimic bun, în dreapta nimic. Când prindeam puţină încredere în unul şi eram gata să-mi pun ştampila pe el, numai apărea ceva neprevăzut şi îmi îndreptam atenţia asupra celuilalt. Acum eram pregătit să nu mă mai sucesc şi votam din inimă pe celalalt. Neprevăzutul apăru parcă voit. Am ajuns într-o stare de incertitudine, ba de lihamite într-un final.
Nu votez, nu am cu cine!
Prima oară la conducere
Posted by: Ionut-Alexandru on: 5 decembrie 2009
prima oară la conducere, pe zgură. S-a jucat şi cea de-a şaptea partidă. Forma bună a adversarului meu a făcut ca în ultima partidă jucată să iasă pentru a doua oară la rând învingător. 2-0 din nou. Primul set s-a terminat în tiebreak după ce toată partida a condus cu un break, am reuşit la 4-5 pe serviciu lui să revin, însă acolo unde mă aşteptam mai puţin am pierdut. Pentru prima oară când reuşeşte să câştige un tiebreak în faţa mea, 7-3, a avut chiar şi 5-0. În setul doi, a ajuns să aibă 4-0 şi am încercat să joc mort, într-un fel să mă dau mai repede bătut, poate, poate o pica în capcană.. dar nu am stiut să profit când a trebuit. Setul secund s-a încheiat 6-3 şi pentru prima oară în cariera sa de jucător sub-amator a reuşit să treacă la conducerea victoriilor in faţa me’.
În momentul de faţă probabil este într-o formă mult mai bună, dar loveşte şi mai bine. Aproape toate mingile îmi ating terenul, indiferent de cum le joc eu, tare ori slabe.. înalte ori joase. Pe lângă asta nu mi-a mai intrat scurta de foarte mult timp.. pe când el a reuşit vreo 2-3 când mă aşteptam mai puţin. Trebuie să menţionez că datorită reverului a reuşit să câştige aceste două partide, dar şi a răbdarii.. ceea ce mi-a lipsit mie.
Tot îmi spune că atunci când pierd povestesc puţin pe blog, apăi te-am lăudat oleacă.. plus că am încercat să nu depaşesc valoarea reală.
Despre ce nu am vrut să scriu
Posted by: Ionut-Alexandru on: 2 decembrie 2009
despre ce nu am vrut să scriu voi scrie..
Probabil şi pentru că am pierdut, am pierdut şi când joc bine. Ziua Naţională nu am sărbătorit-o asemeni altora cu fasole, carnaţi, vin.. ci printr-un nou joc de tenis cu adversarul meu, nu îi dezvălui numele.. are şi el deminitatea lui, nu vrea să apară aşa pe orice blog, trebuie să am ceva mii de vizitatori, nu zeci pentru a putea să-i fie rostit numele aci.
Revenind la partidă, dacă înainte conduceam 3-2 şi eram fericit, acum e 3-3 şi sunt frustrat, mai bine zis am fost. Am pierdut 2-0, după un prim set 6-4 şi al 2-lea 6-3. Dacă primul pot să spun că a fost echilibrat, al 2-lea m-a scos din sărite. Am jucat bine, am lovit toate mingele puternic şi mingile la întoarcere prindeau toate terenul meu.. mi-am ieşit din nou din fire..
Dar nu trebuie să uit valoarea adversarului meu..
3-3, ne vedem la meciul 7 pe aceeaşi zugra
1 decembrie la noi
Posted by: Ionut-Alexandru on: 2 decembrie 2009
unu decembrie la noi, nu e ca la alţi că de ar fi..
Ziua Naţională se sărbătoreşte cu fasole şi cârnaţi, cu ţuică şi vin.. câte puţin din fiecare. Din păcate cozile la mâncare nu au dispărut. De exemplu în Piteşti nu s-a pitit nimeni şi s-au îngrămădit spre vin ori ţuică.. fasole o cereau de ruşine. Nu mult le-a lipsit concetăţenilor să se şi ia la bătaie pentru fasolea de pe jos şi paharul din mână. Mâncarea dăruită de municipalitate a fost mai mult pe jos, dar paharele, paharele au fost transportate pe calea gâtului, cu retur de ameţeală spre moalele capului. S-a ajuns într-un final ca, nu mai este o surpriză la noi, femeile să fie cele ce încep spectacolul alcoolic pe străzi – printr-un zâmbet hibrid, circ popular şi celebrele trânte după un lung chin cu echilibrul în doi.
Despre răbdare
Posted by: Ionut-Alexandru on: 30 noiembrie 2009
[...] între timp, am asistat la unul dintre cele mai lungi meciuri din istoria tenisului: Gonzales-Pasarell. S-au jucat peste o sută de ghemuri. A câştigat marele campion de 41 de ani, Dick Pancho Gonzales (22-24, 16-14, 6-3, 11-9). Meciul a durat 5 ore şi 20 de minute. După ultima minge, Dick Pancho a mai avut puterea să declare: “În tenis trebuie să ai răbdare. Ce păcat că Charlito Pasarell nu are.”
Mister K.O.
Posted by: Ionut-Alexandru on: 29 noiembrie 2009
Şi..
</
